Astăzi am ales să scriu despre un subiect destul de sensibil, de ambele părți, cred eu. Și cum nu pot să fabulez și să povestesc din amintirile lui Ion Creangă sau ai altor Ioni (pozitivi sau negativi), trebuie să mărturisesc din experiențe proprii sau destul de apropiate :)
Trebuie să recunosc că de-a lungul celor 21 către 22 de primăveri, am întâlnit oameni extraordinari și oameni care îi pun în evidență pe aceștia. Idem și la fel (știu că e pleonasm!) cu bărbații din propria-mi viață. Știu că sună cantitativ, dar chiar nu e cazul. Să nu ne abatem de la subiect.
Așadar, până să devin „oama” de azi, am trecut prin multe experiențe, de toate felurile și cu impact diferit. Pot spune cu mâna pe inimă că am cunoscut băieți/bărbați plini de caracter, cu coloană vertebrală, de la care am învățat multe: să apreciez ce am, să știu ce vreau, să îmi amintesc cu drag de momente frumoase și să las loc măcar de un „Ce faci?” zis din suflet și nu dintr-o curiozitate ordinară. În altă ordine de idei, sunt bărbații care se află în antiteză cu cei anterior descriși, de la care am învățat doar atât: nu tot ce zboară se mănâncă și că nu tot ce e frumos ambalat e și minunat la interior.
Tragând o linie de adunare ca în clasa întâi, am realizat că o relație e mai mult decât o înghețată sau un film, e un cumul de calitați și defecte acceptate, de o luptă continuă de a depăși situații de criză. Am ajuns la concluzia că o relație neformalizată e mai dificilă decât o căsătorie. De ce? Pentru că într-o relație te lupți să fie bine pentru că vrei să fie bine și nu alegi să pleci pur și simplu; în schimb, într-o căsătorie iei decizii mai mult de dragul actului și de frica stigmatului de „divorțat/divorțată”. Nu pot să nu observ, însă, că nici jurământul instituției cu pricina nu mai este luat în serios.
Trecând peste veșnicele „barbații e porci” și „femeile e curve”, avem aceleași percepții față de persoanele la care ținem cu adevărat. Suferim în draci dacă nu ne iese cum ne-am imaginat sau suntem dezamăgiți și încercăm din răsputeri să ne dăm wonder-woman sau macho-man.
Fără să fie un post plin de sentimentalisme 2 la doar 3,99 lei, trag concluzia că e greu să găsești un om care să-ți fie drag în majoritatea situațiilor, cu care să vrei să împarți o coajă de pâine când nu ai altceva dar ai putea avea, cu care să-ți rezolvi problemele, deși ai putea scăpa de ele printr-un simplu „papapapapa”.
Așadar, mulțumesc oamenilor care m-au călit, celor care m-au învățat că bagajul de amintiri frumoase e o catapultă și o cârjă în viitor și omului care îmi este alături și îmi supoartă toanele de copil rasfățat. Fără voi, Jo cea de azi nu ar fi la fel.
Cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu