Momentele "valeu muica" ( sau momentele "vai, Doamne!" pentru cei care nu "vorbesc" olteneste) sunt momente de uimire. Ori de cat esti de minunat, ori de cat esti de talamb.
Azi am avut un sentiment de "valeu, muica! Dar cat mi-s de naroada!". Deoarece, pentru ca si fiindca am avut nevoie de vasalul Goagle si Fata-de-Carte sa-mi gasesc minunatul blog. Pentru autentificare am tras 3 "Tatal Nostru", 5 "inger, ingerasul meu" si vreo 2 Marii. "Ave Marii". De pe telefon.
Dar acum ca l-am (re) gasit, tineti aproape, ca mintenas reveni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu