Citeam azi un articol despre cum ar trebui sărbatorită fiecare aniversare a tinerilor (sau nu) însurăței și „însurățele”: ba cu hârtie (și să-i dai poze de la nuntă și eventual fițuici din facultate), ba fildeș (fugi prin Africa după elefanți și-i aduci un fildeș...dacă te mai întorci), ba lemn (îi dai un par sau ceva... nu mai țin minte exact) și așa mai departe până ajungi ca la olimpiadă pe primu' loc: aur (și ii faci o proteză mișto).
E..până ajungi să te nenoro...ăăă căsătorești, treci prin niște etape firești, ca fată, și prin chinurile evreilor economiști, ca băiat. O duci la un Trompi cu paiu', la un film pe întuneric dacă nu te prinde tac'so la înghesuială și, într-un final, o și ceri. Așa că trecem la episodul 1: logodna.
Episodul 1: LOGODNA
Toate (sau macar majoritatea) fetelor visează la momentul în care bestia lor masculină își frânge rotula în cădere datorită avântului de a le pune șaiba pe deget (aia de probă). Și ei speră că ele vor cădea în șpargat pe 2 scaune de uimire. Inelul trebuie să aibă un bolovan strălucitor, momentul trebuie să fie unic (măcar la figurat, în zilele noastre)...ce să o tot lungim...fătucile să lăcrămeze și ficiorii să aibă cu ce se lăuda la mama soacră (că băieții de pahar îi urează condoleanțe, nu de alta).
Dacă masculul alfa e isteț, o cere ori de Crăciun, ori de 1 Decembrie sau ceva zi memorabilă (musai mediatizată la TV să te împiedici de ea) pentru a nu fi luat prin surprindere când va fi întrebat în fiecare an de către consoartă „Iubi..știi ce zi e azi? ;;)”. Că doar ce-i mai dulce și mai dulce când să te trezești dimineața decât să deschizi ochii și să vezi deasupra ta un rânjet de hienă care îți pune o întrebare capcană. Poate-i doar marți. Sau marțea când ai cerut-o acu' 3 ani („Surprize! Surprize!”).
Eu am avut o cerere foarte tare: „Auzi, serios acuma, nu mai râde, vrei sau nu? Că m-am pus pe-o piatră ascuțită...”
To be continued..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu